Umanismul

Umanismul si umanistii

Umanismul este o miscare social-culturala caracterizata prin dezvoltarea sincrona a stiintelor, artelor si a civilizatiei in general.
Umanismul propune emancizarea personalitatii omenesti de sub orice fel de oprimare dogmatica sau de injosire a demnitatii sale.Perioada in care se dezvolta umanismul este cea a renasterii (XIV-XVI).Centrul umanismului este Italia.Principalele valori si principii promovate de umanism sunt : valorificarea traditiei antice,crearea unui om universal,pretuirea demnitatii, a libertatii si a eruditiei.
Reprezentantii:
Italia : Givanni Boccacio,Leonardo da Vinci,Francesco Petrarca.
Franta: Francois Rabelais,Miche de Montaigne,Pierre de Ronsard.
Anglia: William Shakespeare,Christopher Marlawe.
Spania: Lope de Vega,Miguel de Cervantes.
Tarile de jos: Eramus din Rotterdam.
Tarile Romane:Dosoftei,Varlaam,Grigore Ureche,Miron Costin,Ion Neculce,Nicolaus Olahus,Neagoe Basarab.
Grigore Ureche face parte dintr-o familie bogata,tatal sau Nestor Ureche a ocupat functii importante in aparatul de stat moldovean.Ureche isi face studiile la scoala iezuita din Liov (Polonia) si mosteneste de la tatal sau o mare avere:constiinta superioritatii de neam a boierimii dar si imbolduri spre cultura.Dupa urcarea pe tron a lui Vasile Lupu e numit mare spatar si mare vornic, in aceasta calitate semnandu-si cronica "Letopisetul Tarii Moldovei".Cea mai grea incercare pentru Ureche este aceea de a scrie in limba romana, el fiind primul care intrerupe traditia scriitorilor in limba slavona.In cronica sa este evidenta ciocnirea dintre exprimarea orala si cea scrisa, pe care Ureche se straduieste sa le combine.Cea mai mare parte a evenimentelor relatate de Ureche sunt fapte cu care nu a fost contemporan.In realizarea cronicii lui taduce pasaje intregi din cronbica Bologna a lui Joachim Bialski, evitand insa acele pasaje care umilesc Moldova.O problema in legatura cu Letopisetul Tarii Moldove a lui Ureche este aceea a paternitatii.Nelamuririle se datoreaza faptului ca manuscrisurile cuprind o serie de adaosuri facute de interpolatori.Cei mai cunoscuti interpolatori ai cronicii lui Grigore Ureche sunt Simon Dascalul,Misail Dascalul si Axinte Uricarul.Anumiti istorici literari precum Bogdan Petriceicu Hasdeu si Aaron Densusianul au atribuit cronica fie lui Nestor Ureche fie lui Simon Dascalul.Argumentul suprem ce demonstreaza ca autorul letopisetului este Grigore Ureche este cel al culturii.Doar Ureche avea formatia culturala necesara pentru a scrie o astfel de cronica.Letopisetul lui Ureche cuprinde o serie de la Descalecatul lui Dragos Voda pana la a doua domnie lui Aron Voda.In ceea ce priveste conceptia asupra istoriei, Ureche, se dovedeste a fi un religios.In opinia sa faptele omenesti, schimbarile din lume , anii de liniste si belsug sunt dirijate de Dumnezeu.Cronicarul merge pana acolo unde crede in minuni, de exemplu in lupta de la Codrii Cosminului, succesul lui Stefan cel mare este datorat interventiei Sfantului Dumitru.
Grigore Ureche este primul nostru cronicar cu stofa de prozator.Avand in vedere ca in secolul XVII in spatiul romanesc lipsea ideea de literatura se pune intrebarea daca vorbim la Ureche de o intentionalitate literara.Cu sau fara intentie Ureche reuseste sa atinga excelenta in portetristica.De exemplu caracterizarea lui Ilias, fiul turcit a lui Rares Voda se face prin intermediul unui proverb popular :"... ca pe dinafara se vedea pom inflorit, iara pe dinauntru lac imputit".Figura cel mai des evocata de Ureche este Stefan cel Mare.Caracterizarile pe care acesta le face domnitorului vor ramane o sursa vie de inspiratie pentru scriitorii de mai tarziu "era acel Stefan, om nu mare de statura, manios si degrab varsatoriu de sange nevinovat, de multe ori la ospete omoraia fara judetu."
Grigore Ureche este primul istoric si om de cultura care a formulat cu claritate ideea unitatii de neam,limba si origine a tuturor romanilor.
Ion Neculce, boier dupa mama , dar de origine modesta dupa tata, a avut parte de o copilarie zbuciumata, familia lui fiind nevoita sa se refugieze in Tara Romaneasca din cauza lesilor.Cu toate acestea Neculce dobandeste o educatie aleasa dovedint o rara complexitate psihologica.
Pana la varsta de 70 de ani participa in mod activ la viata politica zbuciumata a Moldovei, iar dupa aceasta varsta simte nevoia de a fixa in scris pentru posteritate evenimentul la care fusese martor.Cele mai importante opere ale sale sunt: "Letopisetul Tarii Moldove" si "O sama de cuvinte".
Letopisetul cuprinde opera dintre 1662-1674 si reda istoria Moldovei sub un sir de domnitori autohtoni sau straini in contextul politicii Europene.Neculce este obiectiv si lucid in scrierea sa intrucat spre deosebire de alti cronicari ai vremii, el nu scria din porunca domneasca si nici nu servea interesele unei anumite curti.
Incepand cu anul 1738 descrierea evenimentelor sin letopiset merge in paralel cu desfasurarea lor.Letopisetul este structurat in 25 de capitole corespunzator celor 25 de domnii descrise.Nu trebuie sa ne mire faptul ca numarul domniilor nu este egal cu cel al domnitorilor, acestia din urma fiind 14.Explicatia consta in faptul ca unii au domnit de doua sau trei ori in Moldova, dovada a instabilitatii politice din acea vreme.
Letopisetul lui Neculce este mai degraba o istorie secreta decat o cronica , el fiind interesat mai ales de intamplari marginale decat de evolutia istorica a evenimentelor.
O alta caracteristica a scrierii lui Neculce consta in spontanietatea si naturaletea limbii utilizate.Neculce prefera anecdota, expresia autorului intercaleaza uneori vorbirea indirecta cu cea directa, conferind astfel dinamism naratiunii.
O alta noutate specifica letopisetului neculcian este exprimarea paremiologica , adica vorbirea in pilde si proverbe :" ... au stins bine focul cu paie".La Neculce putem vorbi de un caracter memorilaistic al cronicii pentru ca prezinta momente din domnia lui Dimitrie Cantemir, la care autorul a luat parte activ.Prin originalitate si oralitate, Neculce este considerat primul povestitor roman , el anticipandu-l in mare masura pe Creanga.In ceea ce priveste conceptia istorica , ca si predecesorii sai, el intelege procesul istoric si toate faptele omenesti drept o manifestare a puterii divine.Pentru toate calamitatile de care au parte moldovenii, Neculce mai gaseste o explicatie : grecii, astfel se explica tonul de nulte ori xenofob al cronicii.
In fruntea letopisetului sau, Neculce a asezat 42 de legende istorice cu titlul "O sama de cuvinte ce sunt auzite din om in om , din oameni vechi si batrani si in Letopiset nu sunt scrise".Aceste legende audc marturii neatestate despre domnitori precum Petru Rares, Stefan cel Mare,Vasile Lupu si altii.Defapt legendele nu trebuiesc citite ca o pagina de istorie ci ca pe o opera plina de imaginatie.Ele nu povestesc nimic deosebit, ci dedesupturi ale istoriei, el fiind mai degraba sensibil la senzational si la caraghiosalcul intamplarii decat la maret si la sublim.
In ceea ce priveste stilul din aceste legende putem vorbi de caracterul pur informativ al relatarilor si de verosimilitate.Neculce coboara eroii dintr-o aura de idealitate umanizandu-i prin mentionarea greselilor si a defectelor de multe ori blamabile.Cronica si legendele consemnate de Ion Neculce incheie o etapa a literaturii noastre trasand primul hotar estetic intre letopisetul cu valoare de document istoric si proza literara in care intervine subiectivitatea autorului.
Miron Costin , fiu al postelnicului Ion costin , a pribegit de mic copil in Polonia. Aici a urmat scoli prin intermediul carora a dobandit bogate cunostinte de literatura si istorie antica , teologie si limbi straine.Miron Costin revine in tara la 20 de ani, atunci cand domnia de pace si liniste a lui Vasile Lupu se sfarseste si incepeau " cumplitele vremi" care vor face ca tonul sau sa fie mult mai putin senin decat a lui Ureche.A ocupat importante functii in aparatul de stat moldovenesc, fapt ce i-a adus moartea in momentul in care Constantin Cantemir il banuieste de complot.In limba romana Costin redacteaza un letopiset al tarii Moldove de la Aron Voda incoace, ce cuprinde istoria Moldovei pe o durata de 66 de ani.A mai redactat : " De neamul moldovenilor, din ce tara aiiesit stramosii lor" , care este o creatie istorica prin care reafirma ideea latinitatii limbii romane si a poporului roman.Costin argumenteaza stiintific etnogeneza poporului nostru, continuandu-l pe Ureche.Tot in limba romana redacteaza poemul filosofic "Viiata lumii", poem ce demonstreaza talentul artistic al scriitorului si se constituie ca o meditatie filosofica pe tema fortuna labilis.
Conceptia istorica la Costin se bazeaza pe principiul cauzalitatii, faptele au explicatii de ordin economic, politic si psihologic.Spre deosebire de Ureche si Neculce singurul element suprauman care determina evolutia evenimentelor este destinul.Dar , acesta, nu mai sta in mana lui Dumnezeu ci a oamenilor,In ceea ce priveste stilul lui Costin acesta este intortocheat si abunda in detalii, naratiunea fiiind destul de greoaie.Dialogul, intamplator la Ureche, devine la Costin un procedeu frecvent si da un plus de dinamism textului. Figura centrala din letopisetul lui Costin este domnitorul Vasile Lupu, prezentat intr-o evolutie sociala si psihologica de la boierul real la domnitorul ambitios si necrutator.
Miron Costin mediteaza asupra firii omenesti, asupra trufiei, considerata principala cauza a erorilor umane si asupra lipsei de responsabilitate politica si morala a contemporanilor.Toate intamplarile sunt prezentate riguris din constiinta de istoric si artist ce se simte raspunzator pentru afirmatiile sale : "Nici ieste saga a scrie ocara vecnica unui neam, ca scrisoarea ieste lucru vecnicul.Eu voi da sama de ale mele cate scriu".